Ultrasunetele sunt cuprinse într-o plaja de frecvenţă corespunzând limitelor cuprinse între 20 și 3000 kHz. Acestea pot fi produse prin mai multe procedee: mecanice, termice, magnetice, piezoelectrice. Energia de vibraţie, generată de o sursă ultrasonoră, se transmite mediului înconjurător, unde pune în mişcare vibratorie particulele acestuia. Ţesuturile sistemelor vii au o comportare asemănătoare cu a lichidelor, în care propagarea vibraţiilor ultrasonice se face sub formă de unde longitudinale, excepţie făcând oasele, în care iau naştere şi unde transversale, dar de energie neglijabilă.

Formele de ultrasunete utilizate sunt cele în camp continuu și cele în camp disontinuu sau cu impulsuri. Ultrasunetul în camp continuu se traduce printr-o undă sonorp longitudinală, neîntreruptă, cu acțiune continuă asupra substratului și care produce așa numitul efect de micromasaj endotisular. Pericolul acumularilor termice poate fi inlăturat prin intercalarea unor pauze, și anume, prin utilizarea ultrasunetului cu impulsuri.

Modul de acțiune

Modul de acțiune al ultrasunetelor se bazează pe efectele fizico-chimice ale acestora:

Efectele fiziologice

Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic, miorelaxant si hiperemiant.

Analgezic

Efectul analgezic se realizează prin intermediul sistemului nervos central, prin participarea unei serii de mecanisme, asemănător acțiunii curenților de joasă frecvență asupra organismului uman. Pe scurt, aceste mecanisme funcționează astfel: are loc activarea unui sistem de inhibare a transmiterii informațiilor dureroase, prin stimularea electrică selectivă, a fibrelor nervoase care nu conduc durerea (fibre nervoase groase, mielinizate, rapid conducătoare), dar care transmit informațiile de la proprioceptorii mecanici, cu închiderea consecutivă a sistemului de control al accesului informațiilor prin fibrele care conduc durerea.

Miorelaxant

Efectul miorelaxant se explică prin acțiunea vibratorie a ultrasunetelor asupra proprioceptorilor musculari și tendinoși.

Hiperemiant

Efectul hiperemiant, însoțit de cele resorbtive și vasculotrofice, are loc prin vasodilatația arteriolelor și capilarelor, cu activarea consecutivă a circulației sanguine locoregionale, prin participarea sistemului nervos vegetativ.

Acțiune simpaticolitică

Actiunea simpaticolitica a ultrasunetelor le indica in tratamentul neuroreflex al unor afectiuni dependente de activitatea sistemului nervos vegetativ.

Efecte derivate

Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate, precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii (aflate in legatura cu actiunile vasomotorii si metabolice).

Indicațiile terapiei cu ultrasunete

Indicatiile terapiei cu ultrasunete sunt destul de vaste și vor fi prezentate sistematizat, în cele ce urmează:

1. Aparatul locomotor:
   • patologia de cauză reumatismală degenerativă (artroze cu diferite localizări),
   • patologia reumatismală cronică inflamatorie (artrite),
   • reumatismul abarticular sau al țesuturilor moi (mialgii, tendinite, PSH, epocondilite, sindromul algoneurodistrofic etc),
   • patologia de natură ortopedico-traumatică (accelerarea fracturilor recente, scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism, accelerarea calusării fracturilor cu întarziere a procesului de calusare, contuzii, entorse, luxatii, hematoame, sindromul de deposturare însoțit de sindromul algic, precum posturi algice vicioase, scolioze, deformări ale piciorului),
2. Afecțiuni dermatologice (cicatrici cheloide, plăgi atone, ulcere trofice ale membrelor etc),
3. Afectiuni ale țesutului de colagen (Maladia Dupuytren, fibrozite, dermatomiozite, miozita, sclerodermia progresivă etc),
4. Afectiuni neurologice:
   • nevralgii și nevrite,
   • sechele nevralgice post herpes zoster,
   • nevroamele postamputație,
   • distrofia musculara progresiva (Erb),
   • sindroamele spastice și hipertone de cauză piramidală și extrapiramidală (pareze centrale, scleroza multiplă, hemiplegii spastice, sindrom Parkinson etc),
5. Afectiunile circulatorii (arteriopatiile obliterante și angioneuropatiile de stadiul incipient, bola Raynaud etc),
6. Afectiunile din cadrul domeniilor de patologie ale medicinii interne (unele suferințe ale apratului respirator și suferințe digestive cronice precum bronhopatiile cronice, ulcer gastroduodenal, constipație cronică, dischinezii biliare),
7. Afectiuni ginecologice.

Contraindicații generale

• Modificări sau afecțiuni tegumentare de natură infecțioasă, inflamatorie sau tulburări de sensibilitate cutanată,
• Tulburări de coagulabilitate sanguină, fragilitatea capilară,
• Stare generală alterata, casexie,
• Tumori în toate stadiile evolutive, pre și postoperator,
• Tuberculoză activă, în orice stadiu și orice localizare,
• Stări febrile acute, indiferent de cauză,
• Reumatismul articular acut,
• Insuficiența cardiocirculatorie, boala cardiacă ischemică, tulburarile de ritm cardiac,
• Afecțiunile venoase periferice,
• Ateroscleroza cu calcificarea progresivă a pereților arteriali.

Alături de contraindicațiile absolute ale ultrasonoterapiei se înscriu și cele speciale, precum: aplicația pe extremitatea cefalică sau deasupra nivelului vertebrei C3, la nivelul măduvei spinarii, ficatului, splinei, uterului gravid, la nivelul glandelor sexuale, plămâni, cord, marile vase. Nu se fac aplicații cu ultrasunete la nivelul zonelor de creștere osoasă la copii și adolescenți.