Din totdeauna, materia vie de pe planeta noastră a fost continuu sub influenţa câmpului magnetic al pământului. Acest câmp are o intensitate medie slabă (0,047 mT), care scade de la poli spre ecuator, prezintă oscilaţii anuale sezoniere şi zilnice, ce dirijează evoluţia ceasului biologic al organismelor vii.
Dacă o fiinţă vie ar fi ecranată de influenţa geomagnetismului ar apare un complex de perturbări metabolice. Suntem atât de obişnuiţi genetic cu câmpul magnetic terestru încât reacţionăm anormal la absenţa lui. De fapt multe din reacţiile şi comportamentele, pe care le considerăm normale, ale organismelor vii, sunt în directă legătură cu acest câmp.
Cum acţionează de fapt câmpul magnetic asupra organismelor vii, constituie o problemă departe încă de a fi pe deplin elucidată. Este posibil ca însuşi câmpul magnetic să declanşeze efectul, prin intermediul substanţelor paramagnetice, cunoscut fiind rolul pe care îl au în organism astfel de substanţe ca: oxigenul, hidrogenul atomic, radicalii liberi, enzimele etc.
Câmpul magnetic produs de către o bobină parcursă de curent, are aceeaşi parametrii fizici ca şi curentul care l-a iniţiat. Astfel, dacă curentul este alternativ, câmpul magnetic va fi şi el alternativ având aceeaşi frecvenţă, iar dacă curentul este sub formă de impulsuri, câmpul magnetic corespunzător se va prezenta şi el tot sub formă de impulsuri.
Efecte fiziologice
Orice agent fizic extern, care acționează asupra substratului cu o intensitate și durată corespunzătoare, poate influența echilibrul ionic al celulelor, modificând permeabilitatea membranelor celulare și antrenând reacții de tip ergotrop catabolic, eliberator de energie celulară sau trofotrop, anabolic, de refacere energetică.
Acțiunea câmpului magnetic se manifestă direct asupra celulei prin modificari metabolice intracelulare (ca rezultat direct al energiei câmpului magnetic sau câmpului electric rezultat) sau indirect, prin intemediul noilor substanțe rezultate din modificarile fizico-chimice ale moleculelor proteice intracelulare.
În lumina celor arătate, efectele fiziologice ale magnetoterapiei sunt:
Modularea proceselor metabolice celulare
Modularea are loc in sens catabolic cand se utilizează câmpul magnetic întrerupt, cu stimularea activității cortico si medulosuprarenalei, a hipofizei si tiroidei. Modularea se petrece invers, in sens anabolic, la utilizarea câmpului magnetic in regim continuu.
Modularea activității sistemului neuromuscular
Magnetoterapia in forma regimului intrerupt creste intensitatea de contractie a muschilor fazici, influentand, mai ales amplitudinea traseului EMG, in comparatie cu regimul continuu care creste mai ales ritmicitatea descarcarilor. Regimul continuu se manifesta in special pe musculatura tonica. Studiile de specialitate au demonstrat scaderea marcata a excitabilitatii neuromusculare la pacientii care au beneficiat de magnetodiaflux.
Influențarea sistemului nervos central și a celui vegetativ
Câmpurile magnetice aplicate în regim continuu au efect tranchilizant, sedativ, fiind utile în sindroamele sau stările nevrotice. Câmpurile magnetice întrerupte imprimă o predominantă simpatică, față de cele întrerupte care promovează parasimpaticotonia. Studiile efectuate au stabilit efectele sedative, simpaticolitice si trofotrope ale formelor întrerupte de câmp magnetic si efecte excitatorii, hipersimpaticotonice si ergotrope ale formelor continui ale câmpului magnetic aplicat în scop terapeutic.
Indicațiile terapiei
Indicațiile terapiei prin curenți magnetici de joasă frecvență sunt prezentate în cele ce urmează:
Afecțiunile reumatismale beneficiază de terapia prin câmpuri magnetice datorită scăderii procesului inflamator articular și abarticular, scăderii contracturii musculare antalgice și creșterii pragului cortical la durere. Principalele suferințe vizate sunt:
Reumatismul cronic degenerativ care asociază și distonie neurovegetativă sau stare astenonevrotică, mai puțin localizările periferice precum gonartroza sau coxartroza secundară;
Reumatismul abarticular care beneficiază de regimul continuu, mai puțin discopatiile vertebrale lombare exprimate prin lombosacralgii sau lombosciaticele de stadiul II sau III pentru care eficiența este mai redusă;
Reumatismul inflamator cronic beneficiază de terapia adjuvantă prin câmpuri magnetice, datorită acțiunii asupra permeabilității celulare și vasculare locoregionale, cât și asupra modulării neuroendocrinometabolice generale. Se constată reducerea semnificativă a procesului inflamator cu ameliorarea sindromului algic și creșterea mobilității articulare și a funcționalității generale. În poliartrita reumatioidă s-au constatat evoluții favorabile în stadiile I și II.
Sechelele posttraumatice beneficiază de această terapie datorită efectelor sale demonstrate în ceea ce privește grăbirea consolidării fracturilor. Principalele suferințe vizate, sunt:
Fracturile, prin accelerarea formării calusului (țesut osos nou) și pseudartrozele;
Sechelele postfracturi de membre, asociind sau nu algoneurodistrofie posttraumatatic din primele două stadii;
Plăgi, contuzii, hematoame musculare, entorse, stări postrupturi musculotendinoase.
Nevrozele și distoniile neurovegetative: studiile de specialitate au demonstrat rezultate favorabile în reacțiile și tulburările nevrotice și comportamentale la copii, precum și în tulburările motorii de tipul ticurilor. În nevrozele astenice și anxioase, în nevrozele infantile cu comportament agresiv se indică forma continuă iar în psihastenii, nevroze depresive, în formele care asociază cenestopatii se indică formele întrerupt ritmic sau aritmic.
La persoanele adulte s-a constatat ameliorarea următoarelor simptome: insomnia, irascibilitatea, agitația psihomotorie, cefaleea, cenestopatia asociată. De asemenea, s-a constatat și modularea benefică a nevrozelor pe fondul dereglărilor endocrine, precum tulburările de menopauză, cele care însoțesc hiperfoliculinemia, hipertiroidismul.
Sindromul spastic, indiferent de cauza acestuia, precum și infirmitatea motorie cerebrală sau centrală la copii. Utilizarea câmpurilor magnetice în sindroamele neurologice spastice este indicată în asociere cu kinetoterapia, pe care o facilitează prin relaxarea contracturii musculare care se obține.
Bolile vasculare periferice funcționale de tipul bolii sau sindromului Raynaud, acrocianozei etc, beneficiază de efectul simpaticolitic și sedativ al formei continui.
Bolile vasculare periferice organice, precum trombangeita obliterantă, ateroscleroza obliterantă și arteriopatia diabetică pot beneficia în primele stadii, fără tulburări trofice, de terapie cu campuri magnetice. În plus, acest tip de terapie are și efecte favorabile asupra diabetului zaharat, în sensul creșterii secreției de insulină, a toleranței la glucide și de scădere a glicemiei.
Hipertensiunea arterială, în special cea esențială în primele stadii evolutive, cât și în cazul hipertensiunii labile, din cadrul sindroamelor hiperkinetice.
Sindromul de involuție a ateroscleroticului vârstnic
Astmul bronșic
Bronșita cronică astmatiformă
Traheobronșită spastică
Astmul nevrotic
Bolile digestive care recunosc în patogenie o serie de dezechilibre neuroumorale cu dominanată parasimpatică și răspuns la nivelul funcțiilor secretorie și motorie sunt beneficiarele terapiei cu câmpuri magnetice:
Ulcerul gastroduodenal
Gastritele cronice (în formele cu hiperclorhidrie se utilizează forma continuă iar în cele cu hipoclorhidrie forma întreruptă ritmic)
Enterocolopatia cronică nespecifică
Sindromul de colon iritabil
Dischineziile biliare (cele cu hipertonie și hiperkinezie beneficiază de aplicații în formă continuă, asemănător colonului iritabul iar cele cu hipotonie veziculară beneficiază de formele ritmic întrerupt)
Diabetul zaharat în formele insulinoindependente
Stadiul neurogen al hipertiroidiei
Dismenoreea funcțională (prin influențarea terenului neuropsihic, câmpul magnetic în formă continuă conduce la ameliorarea fenomenelor nevrotice și vegetative, precum amețeli/vertij, cefalee, astenie, tulburări dispeptice etc)
Tulburările menstruale funcționale (precum hipermenoreea, menometroragia funcțională, hipo sau oligomenoreea etc, care se datorează dereglării raportului hormonal estro-progesteronic)
Metroanexite cronice nespecifice
Cervicite cronice nespecifice
Tulburările de menopauză și perimenopauză
Contraindicațiile magnetoterapiei
Contraindicațiile aplicațiilor sunt reprezentate de: sarcină, purtătorii de pace-maker, bolile hematologice severe, stările hemoragipare, bolile infecțioase, stările febrile, tumorile maligne, insuficiența hepatică, renală, cardiacă decompensată, sindroamele endocrine severe, tuberculoza pulmonară sau cu localizări extrapulmonare, forma activă, psihozele decompensate, epilepsia.
