Prin noţiunea de curenţi de “medie frecvenţă” în domeniul medicinei, se înţeleg curenţii alternativi sinusoidali ce acoperă un spectru cuprins între 1 – 100 KHz. Terapia cu curenţi interferenţiali sau curenţi Nemec, după numele celui care a realizat primul aparat pentru producerea lor, creează excitaţii electrice localizate în interiorul unei regiuni din corp, prin interferenţa (amestecul) care rezultă din încrucişarea a doi curenţi sinusoidali de medie frecvenţă (3,9 şi 4,0 kHz).

Efectele fiziologice

Principalele efecte fiziologice ale curenților de medie frecvență a căror interferență este modulată în joasă frecvență sunt următoarele:

• Efectul excitomotor cu stimularea musculaturii striate scheletice, normoinervate, producând contracții musculare puternice, reversibile și bine tolerate (frecvențe mici);
• Acțiune excitomotorie prin stimularea musculaturii netede hipotone (frecvențe medii) și indirect, prin acțiunea asupra dermatoamelor, mioamelor, a ganglionilor vegetativi paravertebrali, a lanțului ganglionar simpatic, a ganglionului stelat;
• Acțiune analgezică, prin modificarea percepției dureroase pe calea diminuării excitabilității dureroase și prin acțiune vasodilatatoare, în secundar (frecvențe rapide);
• Acțiune vasomotorie cu efect vasculotrofic, hiperemiant și resorbtiv, susținute prin efect direct asupra vasului (care acționează ulterior direct asupra musculaturii netede a vasului și indirect pe structura neurovegetativa a vasului), cât și prin efect indirect, pe calea gimnasticii musculare (fiind datorată efectului excitomotor muscular), cu producere de contracții fiziologice;
• Efectul decontracturant-miorelaxant, obținut prin alternarea ritmică a stării de relaxare cu cea de stimulare a țesutului muscular.

Indicații terapeutice

Indicațiile aplicației curenților de medie frecvență sunt multiple, derivând din modul de acțiune, efectele fiziologice prezentate și toleranța crescută a acestui tip de curenți de către organismul uman.

1. afecţiunile aparatului locomotor:
   • stări postraumatice (algoneuro-distrofie, entorse, luxaţii, contuzii, hematoame),
   • afecţiuni reumatismale (artrite, periartrite, artroze, discopatii, mialgii, neuromialgii, scolioze),
   • nevralgii şi nevrite,
   • diferite sechele paretice ale membrelor.
2. afecţiuni vasculare periferice: tulburări de circulaţie periferică, edeme vasculogene
3. afecţiuni ginecologice: anexite, metroanexite, parametrite, dismenoree
4. afecţiuni ale organelor interne:
   • status post hepatită cronică persistentă, diskinezie biliară,
   • pancretita cronică,
   • gastrita, boala ulceroasă,
   • distonii funcționale intestinale,
   • suferințe renourinare,
   • suferințe inflamatorii ale prostatei, stări disfuncționale postprostectomie etc.

Principalele contraindicații

• Afecțiunile febrile de diferite etiologii;
• Neoplasmul;
• Stările casectice;
• Procesele inflamatorii purulente;
• Aplicațiile precordiale la pacienții cu tulburări cardiace organice, funcționale și la purtătorii de pacemaker cardiac.