Curentul galvanic este curentul continuu experimentat iniţial în terapia neuro-musculară de fizicianul Galvani şi care se numeşte galvanoterapie. Este definită ca aplicarea unui flux neîntrerupt de electroni, unidirecţional, a cărui intensitate rămâne constantă pentru un mediu conductor a cărui rezistenţă electrică este şi rămâne fixă.

Efecte biofiziologice datorate curentului galvanic:

a) Efect analgezic, manifestat mai ales la anod, datorită acţiunii asupra receptorilor senzitivi ai durerii din tegument şi asupra fibrelor nervoase senzitive. Anelectrotonusul se întâlneşte la intensităţi mari ale curentului. Efectul analgezic-sedativ se mai explică şi prin efectul curentului asupra creşterii pragului de sensibilitate a receptorilor periferici, asupra SNC şi asupra micro-circulaţiei locale.
b) Efect de stimulare, excitare manifestat la catod, realizează contracţii musculare ca urmare a acţiunii curentului asupra fibrelor nervoase motorii. Catelectrotonusul este întâlnit la intensităţi mai mici ale curentului.
c) Efect sedativ, datorat acţiunii asupra SNC, în urma căreia se constată o hiporeflexie osteo-articulară în cazul aplicării formei descendente a curentului galvanic (cranial anod +, podal catod –).
d) Efect hiperemiant – vasodilatator – biotrofic, datorat activării vascularizaţiei locale dar şi cu efecte asupra circulaţiei generale. Asistăm într-o primă fază la vasoconstricţie urmată de o vasodilataţie reactivă mai ales la polul negativ, aceasta producând eritem cutanat şi creşterea temperaturii locale. Efectul se explică şi prin acţiunea asupra fibrelor nervoase vegetative vasomotorii care controlează circulaţia superficială şi cea profundă.
e) Efect de reglare nespecifică neuro-vegetativă, în cazul aplicării în regiunea cervicală unde acţionează asupra zonei reflexogene numită “gulerul Scerbac” şi acţiune de elecţie asupra tonusului vagal şi a celui simpatic. Reactivitatea neuro-vegetativă este un element individualizat pentru fiecare pacient supus galvanoterapiei.

Indicaţiile galvanoterapiei

1. Bolile reumatismale degenerative (boala artrozică)
2. Bolile reumatismale inflamatorii în perioada subacută sau între puseele inflamatorii:
3. Reumatismul ţesutului moale: periartrita, epicondilite, tendinite, bursite etc
4. Patologia posttraumatică însoţită de edeme locale, hematoame, algoneurodistrofii, redori
   articulare postimobilizări,
5. Patologia sistemului nervos:
   • Sindromul de neuron motor periferic cu pareze de membre, faciale sau de sfinctere a
     organelor interne
   • Sindrom de neuron motor central de diferite etiologii (hemipareze, tetrapareze, parapareze)
   • Afecţiuni ale organelor de simţ
   • Crioparestezii funcţionale ale segmentelor periferice
   • Situaţii de stres, astenii nervoase şi de suprasolicitare, durere somatică corticalizată.
6. Afecţiuni dermatologice: acnee, cicatrice cheloidă, epidermofiţii, ulcere tegumentare atone,
   sclerodermie.

Modalități de aplicare practică

Galvanizarea

Constă în aplicarea a doi electrozi, de obicei metalici (Pb) sau din cauciuc electroconductor, pe tegumentul regiunii de tratat, prin intermediul stratului hidrofil (care absoarbe apa în mare cantitate), realizând un circuit închis.

Băile galvanice (hidroelectrice)

Constau într-o tehnică terapeutică în care membrele pacientului sunt dispuse în 4 vane din faianţă, porţelan, sau material plastic polimerizat armat cu fibre de sticlă.

Galvanoionizarea

Metoda terapeutică bazată pe proprietatea curentului galvanic de a ioniza substanţe farmacologic active aflate într-o soluţie slab concentrată de până la 3 % şi de a favoriza trecerea acestor ioni prin migrare spre polul opus prin tegumente sau mucoase.